Viata hard-core

De-a lungul timpului am observat mai multe tipologii de personalitati. Unii sunt relaxati, alti stresatii, alti nervosi, alti agresivi, alti.... ma rog, ati inteles ideea. Cum era de asteptat eu nu ma inscriu in nici una dintre ele pt ca fir-as al dracu, eu sunt deosebit. Dar nu e vorba despre mine in articoulul asta, este vorba despre oamenii destinati succesului. E plina lumea de ei. Eu unul nu mai am loc pe strada de genul asta de retarzi, ca sa nu mai zic de locul de munca.
Ii cunosti si tu, sunt aia care fac sa para ca isi dau viata pentru firma, care au initiativa, care nu gresec si nu stiu ce e aia lene, care nu acopera pielea nimanui decat pe a lor, care au flacari in ochi, care raspund imediat si fara sa se balbaie atunci cand sunt intrebati de patron cate o porcarie, care sunt tinta tuturor caterincilor din birou dar care nu le sunt niciodata spuse in fata.
Eu nu pot sa pricep oamenii astia. Nu pot sa inteleg ce ii face sa ticaie ca sa pot sa le var un bat in miezu mecanismului, pardon, nu un bat, o ranga de fier. Singurul lucru de care sunt sigur este ca sunt din calea afara de complexati. Numai ca raportul dintre nivelul de complexare si nivelul de inversunare profesionala este direct proportional, asadar nu e bine sa le zici ca sunt prosti pt ca ii faci mai puternici. Care e solutia? Sa le zici ca sunt destepti, iar nu e bine pt ca vor continua pe acelasi drum crezand ca este cel bun.
Cred ca nu exista nici o veriga slaba in lantul care le strange creierii.